E-Book Content
DESPRE
NEAJUNSUL DE A TE FI NĂSCUT
OPERA LUI CIORAN
SCRIERI ÎN
UMBA
ROMÂNĂ
Pe culmile disperării
ediţia întîi
-
1934 / prima ediţie postbelică, Humanitas -1990 Cartea amăgiriior 1936/1991
Schimbarea la faţă a României
1936/ediţie revăzută de autor -1990 Lacrimi ?i sfinţi 1937 /1991
Amurgul gîndurilor 1940 /1991
Indreptar pătima?
Humanitas -1991
SCRIERI îN
UMBA
Precis de decomposition Gallimard -1949 Syllogismes de ['amertume - 1952
La
Tentation d'exister -1956 Histoire et utopie -1960
La
Chute dam
le temps -1964
Le Mauvais demiurg e -1969 De ['inconvenient d'ctre ne -1973
Ecarte!ement -1979 Exercices d'admiration -1986 Aveux et anathemes-1987
FRANCEZĂ
Tratat de descompunere
Humanitas -1992
Silogismele amărăciunii - 1992 Ispita de
a
exista -1992
Istorie şi u t op ie -1992
Căderea ÎIl
timp -1994
Demiurgul cel rău
-
1995
Despre neajunsul
de a te fi năswt -1995 Sfirtecare -1995 Exerciţii de admiraţie -1993 Mărturisiri şi anat e me -1994
Mon Pays/Ţara mea Humani tas - 1 996
PUBUCISTICĂ, CORESPONDENŢĂ, CONVORBIRI Singurătate ?i destin Humanitas -1992
Convorbiri Humanitas -1993 Scrisori către cei de-aeasă Humanitas
-
1995
CIORAN
Despre neajunsul de a te fi născut Traducere din franceză de FLORIN SICOIE
II HUMANITAS BUCUREŞTI
Coperta seriei
DONE
STAN
Descrierea CIP a B ibl i ot eci i Naţ iona l e a
României
CIORAN, EMIL
Despre
neajunsul de a te fi născut ICioran. ;
trad.: Florin Sicoie. - Bucureşti: Humanitas, 2003 ISBN 973-50-0330-9 1. Si c oie, Florin (trad.) 821.135.1-84
E.M.OORAN
DE L'INCONVENIENT D'fTRE NE
© Editions Gallimard, 1973
© HUMANITAS, 2002, pentru ISBN 973-50-0330-9
prezenta ver siune românească
1 Trei dimineaţa. Simt secunda de faţă, apoi pe cealaltă, fac bilanţul fiecărui minut. De ce toate astea? Pentru că m-am născut. Punerea în cauză a naşterii ţine de un tip spe cial de veghe. -
*
"De cînd sînt pe lume" - acest de cînd mi se pare încărcat de un înţeles atît de înfricoşător, încît devine de neîndurat. *
Există o cunoaştere care anulează orice con sistenţă şi importanţă a ceea ce facem: pentru ea, totul e lipsit de temei, în afară de ea însăşi. Atît de pură, încît are oroare pînă şi de ideea de obiect, ea exprimă acea ştiinţă supremă potri vit căreia a săvîrşi sau a nu săvîrşi o faptă este totuna şi care e însoţită şi ea de o satisfacţie ieşită din comun: cea de a putea repeta, cu fiecare ocazie, că nu merită să pui suflet în nici un gest pe care-l faci, că nimic material nu e de natură să înno bileze ceva, că "realitatea" ţine de absurd. O ast fel de cunoaştere ar trebui să fie numită postumă: ea are loc ca şi cum subiectul cunoscător ar fi
5
viu şi neviu, fiinţă şi amintire a fiinţei. "Ţine deja de trecut", spune el despre tot ce face, în chiar momentul actului, care e astfel privat pentru totdeauna de prezent. *
Nu alergăm spre moarte, ci fugim de cata strofa naşterii, zvîrcolindu-ne, supravieţuitori care încearcă s-o uite. Frica de moarte nu e decît proiecţia în viitor a unei spaime care-şi are în ceputul în prima noastră clipă . Nu ne place, desigur, să socotim naşterea un rău: n-am fost oare învăţaţi că ea e supremul bine, că răul se găseşte la sfîrşitul, şi nu la în ceputul vieţii noastre? Răul, adevăratul rău e to tuşi în urma, nu înaintea noastră . E ceea ce i-a scăpat lui Cristos, ce a înţeles Buddha: "Dacă n-ar exista pe lume trei