E-Book Content
DESPRE NEAJUNSUL DE A TE FI NĂSCUT OPERA LUI CIORAN SCRIERI ÎN UMBA ROMÂNĂ Pe culmile disperării ediţia întîi - 1934 / prima ediţie postbelică, Humanitas -1990 Cartea amăgiriior 1936/1991 Schimbarea la faţă a României 1936/ediţie revăzută de autor -1990 Lacrimi ?i sfinţi 1937 /1991 Amurgul gîndurilor 1940 /1991 Indreptar pătima? Humanitas -1991 SCRIERI îN UMBA Precis de decomposition Gallimard -1949 Syllogismes de ['amertume - 1952 La Tentation d'exister -1956 Histoire et utopie -1960 La Chute dam le temps -1964 Le Mauvais demiurg e -1969 De ['inconvenient d'ctre ne -1973 Ecarte!ement -1979 Exercices d'admiration -1986 Aveux et anathemes-1987 FRANCEZĂ Tratat de descompunere Humanitas -1992 Silogismele amărăciunii - 1992 Ispita de a exista -1992 Istorie şi u t op ie -1992 Căderea ÎIl timp -1994 Demiurgul cel rău - 1995 Despre neajunsul de a te fi năswt -1995 Sfirtecare -1995 Exerciţii de admiraţie -1993 Mărturisiri şi anat e me -1994 Mon Pays/Ţara mea Humani tas - 1 996 PUBUCISTICĂ, CORESPONDENŢĂ, CONVORBIRI Singurătate ?i destin Humanitas -1992 Convorbiri Humanitas -1993 Scrisori către cei de-aeasă Humanitas - 1995 CIORAN Despre neajunsul de a te fi născut Traducere din franceză de FLORIN SICOIE II HUMANITAS BUCUREŞTI Coperta seriei DONE STAN Descrierea CIP a B ibl i ot eci i Naţ iona l e a României CIORAN, EMIL Despre neajunsul de a te fi născut ICioran. ; trad.: Florin Sicoie. - Bucureşti: Humanitas, 2003 ISBN 973-50-0330-9 1. Si c oie, Florin (trad.) 821.135.1-84 E.M.OORAN DE L'INCONVENIENT D'fTRE NE © Editions Gallimard, 1973 © HUMANITAS, 2002, pentru ISBN 973-50-0330-9 prezenta ver siune românească 1 Trei dimineaţa. Simt secunda de faţă, apoi pe cealaltă, fac bilanţul fiecărui minut. De ce toate astea? Pentru că m-am născut. Punerea în cauză a naşterii ţine de un tip spe cial de veghe. - * "De cînd sînt pe lume" - acest de cînd mi se pare încărcat de un înţeles atît de înfricoşător, încît devine de neîndurat. * Există o cunoaştere care anulează orice con sistenţă şi importanţă a ceea ce facem: pentru ea, totul e lipsit de temei, în afară de ea însăşi. Atît de pură, încît are oroare pînă şi de ideea de obiect, ea exprimă acea ştiinţă supremă potri vit căreia a săvîrşi sau a nu săvîrşi o faptă este totuna şi care e însoţită şi ea de o satisfacţie ieşită din comun: cea de a putea repeta, cu fiecare ocazie, că nu merită să pui suflet în nici un gest pe care-l faci, că nimic material nu e de natură să înno bileze ceva, că "realitatea" ţine de absurd. O ast fel de cunoaştere ar trebui să fie numită postumă: ea are loc ca şi cum subiectul cunoscător ar fi 5 viu şi neviu, fiinţă şi amintire a fiinţei. "Ţine deja de trecut", spune el despre tot ce face, în chiar momentul actului, care e astfel privat pentru totdeauna de prezent. * Nu alergăm spre moarte, ci fugim de cata strofa naşterii, zvîrcolindu-ne, supravieţuitori care încearcă s-o uite. Frica de moarte nu e decît proiecţia în viitor a unei spaime care-şi are în ceputul în prima noastră clipă . Nu ne place, desigur, să socotim naşterea un rău: n-am fost oare învăţaţi că ea e supremul bine, că răul se găseşte la sfîrşitul, şi nu la în ceputul vieţii noastre? Răul, adevăratul rău e to tuşi în urma, nu înaintea noastră . E ceea ce i-a scăpat lui Cristos, ce a înţeles Buddha: "Dacă n-ar exista pe lume trei