Noi

EVGHENI ZAMIATIN NOI Traducere de DAN CIOBANU Fiul unui preot din orăşelul rusesc Lebedian, Evgheni Zamiatin, unul dintre primii scriitori anticanonici ai Rusiei, s-a format la Sankt Petersburg ca inginer în construcţiile navale. După ce a absolvit Institutul Politehnic, i s-a oferit catedra de arhitectură navală a aceleiaşi instituţii, pentru a fi dat afară câţiva ani mai târziu, din cauza implicării sale în revoluţia din 1905-1907. Timp de cinci ani, Zamiatin a continuat să trăiască ilegal în Sankt Petersburg şi în localitatea finlandeză Helsingfors. Prima carte a publicat-o în 1908, dar s-a dovedit a fi o nereuşită. Revine cinci ani mai târziu cu o povestire unanim apreciată, De-ale provinciei, şi continuă să scrie cu asiduitate, pe lângă romane şi portrete literare, eseuri şi articole împotriva sistemului. Refuzând să-şi modeleze scrisul după preceptele realism-socialismului, îşi va atrage oprobriul autorităţilor şi, în 1932, după o solicitare scrisă adresată lui Stalin, va reuşi să emigreze, în cele din urmă, la Paris. Noi, cel mai cunoscut roman al lui Zamiatin, este una din acele cărţi sortite, încă din momentul apariţiei, unei existenţe subterane. Terminat în 1920, în zorii proletcultismului, romanul a ajuns să fie publicat în Rusia abia în 1989, după ce în Occident devenise deja o carte-cult. Doar câţiva dintre contemporanii lui Zamiatin au avut acces la text: cartea a circulat în samizdat, iar împotriva autorului său au fost declanşate campanii dure de intimidare. Prima ediţie a apărut în limba engleză, la New York, în 1924, fiind apoi publicată la Praga, trei ani mai târziu, şi la Paris, în 1929. Carte neagră a extremismului instituţionalizat, roman politic şi poveste de dragoste în egală măsură, Noi a fost citită ca una dintre cele mai sclipitoare cărţi de anticipaţie, care anunţa, înainte de distopiile lui Huxley şi Orwell, ororile totalitarismelor de orice fel. Alina Purcaru CUPRINS Însemnarea unu Însemnarea doi Însemnarea trei Însemnarea patru Însemnarea cinci Însemnarea şase Însemnarea şapte Însemnarea opt Însemnarea nouă Însemnarea zece Însemnarea unsprezece Însemnarea doisprezece Însemnarea treisprezece Însemnarea paisprezece Însemnarea cincisprezece Însemnarea şaisprezece Însemnarea şaptesprezece Însemnarea optsprezece Însemnarea nouăsprezece Însemnarea douăzeci Însemnarea douăzeci şi unu Însemnarea douăzeci şi doi Însemnarea douăzeci şi trei Însemnarea douăzeci şi patru Însemnarea douăzeci şi cinci Însemnarea douăzeci şi şase Însemnarea douăzeci şi şapte Însemnarea douăzeci şi opt Însemnarea douăzeci şi nouă Însemnarea treizeci Însemnarea treizeci şi unu Însemnarea treizeci şi doi Însemnarea treizeci şi trei Însemnarea treizeci şi patru Însemnarea treizeci şi cinci Însemnarea treizeci şi şase Însemnarea treizeci şi şapte Însemnarea treizeci şi opt Însemnarea treizeci şi nouă Însemnarea patruzeci Însemnarea unu SUBIECTE: O proclamaţie Cea mai înţeleaptă dintre linii Un poem Pur şi simplu voi copia, cuvânt cu cuvânt, proclamaţia care a apărut astăzi în Gazeta Statului Unic: „Construcţia Integralului va fi finalizată în o sută douăzeci de zile. Măreţul moment istoric în care primul Integral se va înălţa în spaţiul cosmic se apropie. Acum o mie de ani eroicii noştri strămoşi au supus întregul glob sub puterea Statului Unic. Voi veţi avea de îndeplinit o faptă şi mai glorioasă: veţi integra ecuaţia infinită a universului cu ajutorul Integralului nostru de sticlă, electric, scuipător de flăcări. Voi veţi subjuga fiinţele necunoscute de pe alte planete, care ar putea vieţui încă în condiţiile lor primitive de libertate, sub binefăcătorul jug al raţiunii. Dacă aceste fiinţe nu vor reuşi să înţeleagă că le aducem o fericire infailibilă din punct de vedere matematic, va fi de datoria noastră să le impunem să fie fericite. Dar înainte de a recurge la arme, vom încerca forţa cuvintelor.” În numele Bine