E-Book Content
în cele din urmă Pământul a "extras" din el membrele sale, echilibrându-le cu gravitaţia şi magnetismul. Acestor diverse faze ale dezvoltării omeneşti corespund diversele clase animale. Astfel ni se înfăţişează veridicul tablou al evoluţiei şi adevărata filiaţie a creaturilor terestre. Fiecare dintre ele şi-a urmat apoi propria sa cale, transformându-se cu încetul în ceea ce vedem astăzi. Fluturele şi pasărea actuală sunt fiinţe ce au devenit terestre. în esenţă, aşa cum am arătat, fluturele este o fiinţă de lumină. O materie foarte subtilă s-a depus peste el, ca o boare. Dacă fluturele ar putea vorbi, ar spune că are un corp de lumină, peste care s-a aşezat, "ca suflată", puţină pulbere pământească. Această materialitate nu-i este decât o povară, un bagaj. Pasărea este o fiinţă de aer şi de căldură. Ea este aerul cald care umple fiinţa ei corporală. Restul nu este decât o povară, un bagaj pe care-1 poartă prin lume. în zilele noastre, noi nu mai vedem aceste fiinţe decât într-un veşmânt, într-o deghizare constituită din pământ şi apă, dar ele şi-au consei-vat înăuntru prima lor natură; aceasta nu este decât lumină sau căldură, Sunt cele mai vechi fiinţe din evoluţie. Observând formele lor actuale văzătorul îşi aminteşte ce ceea ce a contemplat în lumea spirituală: llinţa omonoHHcă care precede coborârii ei în materia pământescă. Desigur, iicoslo formo sunt pământeşti, căci în ele s-a depus materie pământească. în.să, contemplaţi fluturele şi degajaţi-1 de veşmântul lui; contemplaţi pasărea ncţinând seama decât de dinamismul şi căldura care o însufleţesc, gândiţi în acelaşi timp că penajul ei este format din raze luminoase. Atunci fluturele şi pasărea vor evoca pentru privirile noastre pe omul spiritual, pe omul dinaintea coborârii sale în lumea pământească. Văzătorul îşi aminteşte de acest fapt şi îi recunoaşte forma; el recunoaşte de asemenea şi fonnele spirituale printre care a vieţuit acest om primordial, formele Ierarhiilor superioare. Fluturele şi pasărea, contemplate în lumina cunoaşterii iniţiatice nu sunt decât amintirile metamorfozate şi reduse ale formelor spirituale care înconjurau omul înainte de coborârea sa în evoluţia pttmflnloască. Aspectul gigantic al fluturelui a fost diminuat la extrem, îiitrucfit ol trebuia să învingă materia. Despovăraţi însă fluturele de această mulorio, şi îl veţi vedea reluându-şi dimensiunile grandioase. Este o fiinţă spiriluula imensă, un arhanghel fulgerător de lumină şi forţă. Am spus deja că animalele care locuiesc în aer sunt imaginile pământeşti a celor ce există spiritualmente în sferele superioare. Este deci natural ca oamenii din timpurile clarvederii instinctive, oamenii însărcinaţi cu reprezentarea artistică a fiinţelor spirituale care compun Ierarhiile, să se fi inspirat din forma animalelor înaripate. Acest fapt s-a fondat pe nişte noţiuni foarte juste. Formele fizice ale fluturilor şi ale păsărilor sunt 64
imaginile mdanioiibzalc ale fiinţelor spirituale. Nu înseamnă că fiinţele spirituale s-au meUimorfozat în păsări şi fluturi! Aceste animale sunt imaginile lor metamorfozate. Entităţile lor sunt absolut distincte. V-am spus înainte că fluturele, această fiinţă de lumină, emite în mod constant în Cosmos, în timpul vieţii sale, materie pământească spiritualizată. Prin analogie cu o noţiune curentă a fizicii solare, voi numi "coroană" această materie terestră spiritualizată ce este emisă în Cosmos. Această coroană învăluie pământul, radiind fară încetare. Ea există datorită fluturilor, dar este străbătută în acelaşi timp de emisiunile de materie spiritualizată, transmisă de păsări în clipa morţilor. Văzută în mod spiritual, ea apare din afară ca o imensă centură luminoasă care se menţine chiar în timpul iernii, datorită anumitor legi, şi care este traversată de radiaţiile ce provin din lumea păsărilor. în momentul în care omul începe coborârea sa din lumile spirituale către lumea pământească