E-Book Overview
Romanian translation after the original book Silently Seduced by Dr. Kenneth M. Adams
E-Book Content
Seducția Ascunsă Când Părinții Fac Din Copiii Lor Parteneri Dr. Kenneth M. Adams 1 Ce este seducția ascunsă? Atâta timp cât copilului interior nu îi este permis să conștientizeze ce i s-a întâmplat, o parte din viața sa emoțională va rămâne paralizată… toate apelurile la iubire, solidaritate și compasiune vor fi inutile. — Alice Miller, For Your Own Good Tom a ajuns acasă după o zi lungă la birou și aștepta cu nerăbdare să ia cina liniștită, intimă, pe care el și soția sa o plănuiseră. Telefonul a sunat. Era mama lui. „Acum ce mai este?” - se gândea. În continuare a ascultat-o cum i-a descris evenimentele petrecute în ziua respectivă. În cele din urmă, a început să discute despre cât de singură și nefericită se simte cu tatăl lui. În acel moment Tom a simțit cum furia lui dă în clocot, dar a rămas paralizat de vinovăție. El a căutat o scăpare din tirada ei, cumva să se scuze politicos și să-și mănânce cina, îndelung așteptată. Cum pot trece de acest moment? Tom s-a gândit în timp ce mama lui continua să-și descrie sentimentele de nemulțumire față de tatăl său. Nerăbdător și indignat, făcea pași prin casă în speranța că mama lui va închide telefonul. Când i-a spus: „Nu știu ce m-aș face dacă nu te-aș avea pe tine. Mi-aș dori ca tatăl tău să mă asculte așa cum faci tu”, Tom nu a mai rezistat. A închis fără niciun cuvânt și a aruncat telefonul pe podea, cu furie. Cu ochii înăbușiți de lacrimi, a țipat către soția sa: „Nu vreau să știu despre problemele ei personale! Urăsc asta, dar nu știu ce să fac.” Așa cum se întâmplase de atâtea ori, seara lui Tom împreună cu soția sa fusese distrusă. În calitate de terapeut, am învățat că povestea lui Tom nu este unică. Frecvent, aud comentarii de genul: „Nu pot să suport atunci când tata încă îmi spune cât de mult își iubește ,micuța prințesă‘ ” sau „aș dori ca mama să nu-mi mai spună despre singurătatea ei; nu este treaba mea” sau „știu că tata nu face intenționat asta, dar mă simt ciudat când pare atât de preocupat de felul în care mă îmbrac și devine gelos când ies cu bărbați.” Lista este interminabilă, dar tema este aceeași: un sentiment invaziv de încălcare și depășire a barierelor psihologice. Aceste încălcări se fac de obicei în numele iubirii și grijii față de copil. Nu există o legătură de iubire sau de grijă într-o relație strânsă părinte-copil atunci când aceasta servește nevoilor și sentimentelor părintelui și nu ale copilului. „Legătura strânsă” cu părinții, în special cu părintele de sex opus, nu este o sursă de confort așa cum pare. Este o relație în care individul, atât în copilărie, cât și mai târziu ca adult, se simte în mod tăcut sedus de părinte. Sentimentele de apreciere și recunoștință nu predomină în aceste relații „apropiate”. În schimb, ele sunt o sursă de confuzie și furie progresivă. În cadrul prelegerilor mele despre acest subiect, unii participanți sunt destul de vocali în reacția lor. Aceștia își exprimă ușurarea și abia atunci înțeleg de ce uneori urăsc cu mânie același părinte care i-a iubit întotdeauna „atât de mult”. Unii sunt amorțiți pe scaunele lor și nu pot vorbi, în timp ce alții abia așteaptă să plece. Câțiva părinți curajoși vorbesc, sugerând că abia acum încep să înțeleagă de ce fiii sau fiicele lor au probleme în relații. Alții ascultă prelegerile și insistă că nu există nimic rău în relația